Un studiu coordonat de DNV arată că standardizarea proiectării turbinelor și asigurarea unor fluxuri predictibile de proiecte ar putea reduce cu până la 28% costul nivelat al energiei electrice (LCoE) produsă de parcurile eoliene offshore din Marea Nordului până în 2050.
Studiul a fost realizat în cadrul unui proiect industrial comun (JIP) la care au participat DNV și alte opt companii din lanțul european de aprovizionare pentru energia eoliană offshore. Analiza a fost lansată pe fondul creșterii costurilor proiectelor, al rezultatelor neuniforme ale licitațiilor și al dezvoltării discontinue a proiectelor offshore.
Cercetarea a modelat evoluția costului energiei în trei scenarii pentru perioada 2025–2050, analizând inclusiv efectul unor perioade mai lungi de producție pentru platformele actuale de turbine, în paralel cu tendința de creștere a dimensiunilor turbinelor.
Economii de până la 28%
În scenariul considerat „business as usual”, creșterea moderată a pieței și producția pe serii relativ scurte pentru platforma actuală de turbine ar reduce LCoE cu aproximativ 5% până în 2035.
În scenariul în care producția acelorași platforme este menținută pentru perioade mai lungi, reducerea ar ajunge la aproximativ 14% până în 2035 și la 25% până în 2050.
Cel mai favorabil scenariu, bazat pe volume ridicate și implementare constantă a proiectelor, ar putea genera o reducere de aproximativ 19% până în 2035 și de până la 28% până în 2050.
Pentru modelul de analiză, DNV a utilizat drept referință turbine de aproximativ 15 MW instalate pe fundații monopile, fără a considera că această putere reprezintă dimensiunea optimă pentru viitoarele turbine offshore.
De ce este importantă standardizarea
Potrivit studiului, cea mai mare parte a reducerii costurilor ar proveni din diminuarea cheltuielilor de capital, în special a costurilor turbinelor și ale dezvoltării proiectelor. Economii suplimentare ar putea fi obținute prin reducerea costurilor pentru instalare și structurile de fundație.
Menținerea unor platforme și procese de producție stabile ar putea, de asemenea, să reducă risipa, refacerea lucrărilor, transportul și consumul de energie. Proiectele finalizate mai rapid ar permite și începerea mai devreme a producției de electricitate.
DNV subliniază că furnizorii iau decizii de investiții în funcție de proiectele viitoare și de angajamentele ferme de capacitate. De aceea, obiectivele europene de dezvoltare a energiei eoliene offshore trebuie transformate în proiecte concrete și previzibile, pentru ca industria să poată investi în timp util.
Lanțul de aprovizionare are nevoie de predictibilitate
Studiul recomandă factorilor de decizie să asigure calendare constante ale licitațiilor, fluxuri previzibile de proiecte și cadre de reglementare stabile.
În același timp, dezvoltatorii și producătorii de turbine ar trebui să colaboreze mai devreme asupra specificațiilor de proiectare și a interfețelor dintre diferitele componente, iar furnizorii să investească în capacitățile care ar putea deveni puncte de blocaj.
DNV estimează că infrastructura europeană existentă poate acoperi în linii mari cererea pe termen scurt pentru turbine de aproximativ 15 MW. În scenariul cu volume foarte mari de proiecte, însă, porturile și capacitatea de instalare offshore ar putea deveni constrângeri, ceea ce ar necesita extinderi și modernizări selective.
Nouă companii implicate în studiu
Proiectul industrial comun a reunit DNV, EEW Special Pipe Constructions, Fred Olsen Windcarrier, Groningen Seaports, Iemants, Jan De Nul, Vestas, Van Oord și Vattenfall Vindkraft.
Potrivit DNV, impactul economic al industrializării și standardizării a fost până acum discutat frecvent în industrie, însă noul studiu oferă o estimare concretă a potențialului de reducere a costurilor: până la 28% în condiții favorabile de dezvoltare a pieței.
Concluzia studiului este că dezvoltarea constantă a proiectelor, combinată cu standardizarea și industrializarea lanțului de aprovizionare, ar putea avea un rol major în reducerea costurilor energiei eoliene offshore și în creșterea competitivității sectorului european până în 2050.
