Industria eoliană offshore se află într-o perioadă de dezvoltare rapidă, însă creșterea continuă a dimensiunii turbinelor și a fundațiilor creează noi provocări pentru companiile care trebuie să investească în nave și echipamente specializate.
Milad Sheikhi, Head of Sales and Business Development – Offshore Wind în cadrul Jumbo Offshore, analizează în acest articol posibilitatea introducerii unei mai mari standardizări în industria eoliană offshore și modul în care aceasta ar putea contribui la crearea unui climat mai sigur pentru investiții.
Presiunea pentru dezvoltarea energiei offshore
Pe măsură ce obiectivele climatice devin tot mai ambițioase, guvernele și industria trebuie să accelereze reducerea emisiilor. Uniunea Europeană și-a stabilit obiectivul de a deveni primul continent neutru din punct de vedere climatic până în 2050, iar energia eoliană offshore are un rol important în atingerea acestui obiectiv.
Țările cu acces la mare își extind rapid capacitățile eoliene offshore. De exemplu, Țările de Jos și-au majorat obiectivul pentru energia eoliană offshore până în 2030, de la 11,5 GW la 21 GW.
Însă această dezvoltare rapidă pune presiune asupra companiilor care trebuie să construiască nave și echipamente capabile să instaleze următoarea generație de turbine și fundații.
Problema investițiilor pe termen lung
Una dintre principalele dificultăți este faptul că producătorii și dezvoltatorii continuă să mărească dimensiunile turbinelor.
Pentru un operator naval care dorește să construiască o nouă navă de instalare, este foarte dificil să stabilească exact ce capacitate de ridicare și ce dimensiuni va necesita nava peste 10, 15 sau chiar 25 de ani.
O navă construită astăzi poate intra în exploatare peste câțiva ani, iar până atunci tehnologia turbinelor poate evolua semnificativ. Astfel, există riscul ca nava să fie subdimensionată și să nu poată instala fundațiile viitoare sau, invers, să fie supradimensionată, ceea ce ar putea face investiția neeconomică.
Această incertitudine reprezintă un risc nu doar pentru operatorii de nave, ci și pentru investitori și finanțatori.
Standardizarea ar putea oferi mai multă predictibilitate
Una dintre soluțiile discutate este introducerea unor standarde comune pentru turbine și componentele acestora, valabile pentru anumite perioade de timp.
De exemplu, organizația olandeză NedZero a propus un așa-numit „North Sea Standard”, care ar include o înălțime maximă a vârfului palei de 305 metri, o distanță de 25 de metri față de nivelul mediu al mării și o capacitate minimă instalată de 14 MW. Propunerea ar urma să fie aplicată pentru o perioadă de zece ani.
Un astfel de standard ar putea permite industriei să estimeze mai bine necesarul de echipamente și să ia decizii de investiții pe baza unor parametri mai previzibili.
Pentru investitori, acest lucru ar putea însemna mai multă siguranță și predictibilitate privind recuperarea investițiilor.
Costuri mai mici pentru proiectele offshore
Standardizarea ar putea contribui și la limitarea costurilor proiectelor.
În prezent, anumite fundații sunt atât de mari încât pot fi instalate doar de un număr limitat de nave specializate. Cererea ridicată pentru aceste nave poate duce la creșterea costurilor de instalare și, în anumite situații, poate afecta chiar viabilitatea economică a proiectelor.
O distribuire mai clară a sarcinilor ar permite, de exemplu, utilizarea navelor cu macarale de până la 1.500 de tone pentru instalarea structurilor secundare și a pieselor de tranziție, în timp ce navele cu capacități de ridicare de până la și peste 5.000 de tone s-ar putea concentra pe instalarea monopiloților și fundațiilor jacket.
Dar turbinele tot mai mari pot avea și avantaje
Articolul subliniază însă că standardizarea nu este singura soluție.
Turbinele cu o capacitate mai mare pot produce mai multă energie cu un număr mai redus de turbine instalate. Acest lucru poate însemna mai puține operațiuni de instalare și mai puține lucrări de mentenanță, ceea ce ar putea contribui la reducerea costurilor totale ale unui parc eolian offshore.
De aceea, impunerea unor limite prea stricte asupra dimensiunii turbinelor ar putea avea și efecte negative asupra obiectivelor climatice și asupra ritmului de dezvoltare a energiei eoliene offshore.
În plus, dezvoltarea offshore nu se limitează la Europa. Sectorul se extinde și în Statele Unite și Asia, unde abordările privind dimensiunea turbinelor și standardizarea pot fi diferite.
Navele ar putea ajunge să influențeze dezvoltarea turbinelor
Un scenariu interesant prezentat în articol este acela în care capacitatea navelor de instalare ar putea influența chiar dezvoltarea viitoarelor turbine.
Dacă există nave capabile să instaleze fundații și turbine mai mari, dezvoltatorii ar putea fi încurajați să utilizeze componente de dimensiuni mai mari.
Totuși, construirea unei nave specializate în speranța că piața va evolua în direcția respectivă reprezintă o investiție riscantă. Durata de viață a unei astfel de nave poate ajunge la aproximativ 25 de ani, motiv pentru care flexibilitatea este esențială.
Concluzie
Industria eoliană offshore trebuie să găsească un echilibru între standardizare și inovare. Standardele comune ar putea oferi companiilor și investitorilor predictibilitate, ar putea reduce costurile și ar facilita dezvoltarea unor nave și echipamente mai eficiente.
În același timp, limitarea excesivă a dimensiunilor turbinelor ar putea încetini evoluția tehnologică și reducerea costurilor pe termen lung.
Autorul consideră că o perioadă de aproximativ zece ani de stabilitate a specificațiilor pentru turbine și fundații ar putea permite industriei să construiască nave mai eficiente și să reducă prețurile transportului și instalării.
